Tolstoievski

A murit Dumnezeu!

2012-01-03T04:32:00.000-08:00

E ziua de Crăciun. Dorm şi visez că tocmai m-au anunţat de la Ambsada Suediei că am primit Nobelul pentru best seller-ul ”Umbra grănicerului”, care a spulberat topurile de carte din întreaga lume. Scrisesem acolo că, după desfiinţarea graniţelor şi intrarea tuturor ţărilor din Europa în UE, grănicerii de pe întregul continent se sinuciseseră de tristeţe.

”A murit Dumnezeu!”, urlă Costel din prag, şi eu sar buimac din pat şi pricep, turmentat de somn, că cei de la Academia Suedeză n-aveau de unde să aibă adresa mea de la ţară. Câteva secunde mai târziu înţeleg şi că n-am scris nicio carte.

E ziua de Crăciun, am dormit pînă spre prînz, de ”Umbra grănicerului” s-a ales praful, Costel mi-a futut somnul şi, peste toate astea, a murit şi Dumnezeu. A făcut infarct. Era la tac-so în curte cînd a căzut brusc în genunchi. În cîteva minute a murit. L-au dus degeaba la spital.

L-am cunoscut bine pe Dumnezeu. Am fost apropiaţi, pot să spun. Cred că Dumnezeu chiar m-a iubit, sau măcar a ţinut la mine, în felul lui greoi şi onest. L-am cunoscut la discotecă, în sat. Eu aveam 15 ani şi mă laudam peste tot că futusem jumătate din comună, dar abia dacă atinsesem cîteva perechi de ţîţe, şi asta întîmplător, în aglomeraţia din autobuzul cu care mergeam la școală. El avea cu zece ani mai mult, nouă fraţi, şi bătuse jumătate din localitate. De-aia i se spunea Dumnezeu. De futut, nu se lăuda că futuse pe nimeni. Dar nu conta. Cu asta mă ocupam eu.

Cred că a fost dragoste la prima vedere. Ne completam, cred. A venit la mine cu o sticlă de bere, clătinîndu-se. ”Nu eşti băiatu' lu Radu? Tac-to m-a învăţat pe mine matematici grele! Eu te desconsider foarte mult şi pe tine, şi pe dom’ director”, mi-a spus, în timp ce m-a pupat pe obraz, în fumul discotecii de ţară, duhnind a băutură. ”Ia şi bea, ce dacă eşti băiat de profesor! Tac-to bea de stinge”, mi-a răsucit el cuţitul în rană. Nu mai ştiu ce-am vorbit în noaptea aia, dar îmi amintesc că l-am convins, după cîteva beri, că sîntem rude.

A fost încîntat de asociere şi de atunci aşa îmi spunea: ”Vărule”. Nu e puţin lucru ca la 15 ani să fii vărul lui Dumnezeu!

Am fabulat mult atunci, citisem cîteva cărţi la vîrsta aia şi mă transformam, vorbind cu el, într-un personaj care trecuse prin multe. Minţeam de plăcere. Din raţiuni estetice. Nu-mi plăcea viaţa aşa cum era ea şi voiam să-i arunc puţină culoare în obraji.

Era atît de temut în sat, încît nu mai era nevoie să bată pe nimeni. Îi plăcea un cuvînt.”Respect”. Îl pomenea tot timpul, lovind cu pumnul lui mare în masă. ”Vărule, dacă mă respecţi, te respect și eu! Dacă n-ai respect, n-ai nimic. Nu eşti om”.

Vorbeam întruna. Aveam şi eu cuvîntul meu preferat. ”Simbolic”. Eram şi poet pe vremea aia. I l-am explicat şi i-a plăcut. Îl murmura uneori, ca pe un descîntec. ”Simbolic, simbolic... Frumos cuvînt, vărule. Deştept ăla care l-a inventat!”. Și eu îi tot povesteam. El asculta şi bea. Începusem să beau şi eu. Lui Dumnezeu îi plăceau poveştile.

Trecea timpul. Creşteam şi devenisem şi mai înfumurat. Atinsesem stîngaci şi grabit cîteva perechi de ţîţe. În afara acelora din autobuz. În fiecare sîmbătă eram la discotecă. Dumnezeu la fel. Dar tot nu bătea pe nimeni. Nici eu nu reușeam cu nici un chip să ajung la jumătatea de jos a femeii. Devenisem un fel de Dumnezeu al sînilor. Un Dumnezeu al sirenelor, fără pizde, dar care mă striveau cu ţîţele.

Cu timpul, am făcut o asociere între lipsa mea de activitate sexuală și Dumnezeul care nu loveşte pe nimeni. ”Cînd o să bată Dumnezeu pe cineva, o să fut şi eu!” La vîrsta aia totul era posibil. Pizde umede şi avide se deschideau în faţa mea. Cu o singură condiţie. Ca Dumnezeu să rupă vraja şi să dea cuiva măcar un pumn! Ce simplu era.

”Dumnezee, tu nu baţi pe nimeni? Cine ești tu în satul ăsta?”, i-am zis sîmbăta următoare. ”De ce să bat, vărule? Toată lumea mă respectă, şi dacă mă respectă ei, îi respect și eu. Şi nu-i bat. Cum să baţi un om care te respectă?” Era clar, trebuia să-l provoc să-l troznească pe unul. Cînd e vorba de futut, nu există limită. Drumul meu către pizdă era blocat de respect.

Era sfîrşitul verii şi fetele venite de la oraș, în vacanţă, trebuiau să se întoarcă la școală. Aveam seara aia şi încă o sîmbătă la dispoziţie. Şi dacă nu reuşeam atunci să-mi ating visul, pînă la vacanţa de Crăciun nu prea mai aveam şanse.

Am ieșit în faţa discotecii. În cărţile mele veneau soluţiile singure la eroi, în momentele de criză. Am ieşit aşteptînd un miracol. Pe gardul din faţă se pupau unii. Probabil că se vor fute mai încolo, m-am gîndit. Lîngă ei beau bere cinci băieţi din satul vecin. Toţi, mai mari ca mine. Terminaseră liceul. Aveam o şansă. ”Bă, ăştia se pupă, apoi se duc acasă şi se fut, iar voi beţi ca proştii. Vă uitaţi la ei ca niște labagii! N-o să futeţi niciodată pe nimeni!”, le-am spus. ”Du-te acasă, bă, dacă eşti beat”, mi-a zis unul dintre ei, îndreptîndu-se nervos spre mine. ”Lasă-l, bă”, i-a zis altul, ”nu-l bate, că mi-e ruşine de tac-so, care e om, nu jigodie ca el”. Mă jigniseră. Era suficient.

Am intrat în discotecă încercînd să-mi compun o figură ofensată. M-am dus direct la Dumnezeu. ”Dumnezee, afară sînt unii care s-au luat de mine. Le-am zis să mă lase în pace, că altfel vin la tine, iar ei au zis că eşti un antropofag!”, i-am spus. ”Un cum??? Vărule, e de rău, sau de bine?”, a zis el, pierzîndu-şi răbdarea. ”Păi e cam de foarte rău”, i-am spus în timp ce ne-am îndreptat spre ieşire. Ăia erau tot acolo. Dumnezeu se enervase. Cuvîntul ăla nou îl scosese din letargie. ”Băi ăştia, voi v-aţi luat de văru' meu şi m-aţi înjurat şi pe mine. Cîţi sînteţi voi aici? Unu, doi, trei, patru, cinci ... șase”, a zis Dumnezeu, numărîndu-mă din greşeală şi pe mine. I-a pus unuia palma lui mare pe figură. "Îţi acopăr faţa", i-a spus şi s-a retras un pas, apoi s-a uitat fioros la fiecare dintre ei. ”Bă voi ăştia şase, voi nu mai aveţi respect nici faţă de mine, care sînt cine sînt aici, nici de văru' meu, care e văru' meu!”. Ăia au încercat să-i explice ce se întîmplase de fapt. Dumnezeu nu mai avea urechi. Pe faţa lui coborîse masca dreptăţii. De pedeapsa lui Dumnezeu nu scapă nimeni.

”Vărule, ca să terminăm distracţia, le dai la fiecare din ăștia şase cîte un șut în cur!”. Erau cinci. Eu eram al şaselea. Degeaba îi pedepseam eu. Trebuia să-i bată Dumnezeu. Să-i bată pentru ca eu să pot fute pe cineva. ”Nu pot să le dau! Eu nu bat pe nimeni. Dă-le tu!”. ”Vărule”, mi-a zis, ”trebuie să înveţi singur să-i faci să te respecte! N-o să fiu toată viaţa lîngă tine. Dă-le cîte un şut în cur la fiecare”. ”Nu pot”, i-am răspuns. ”Vărule, eu n-am ieşit degeaba afară pentru tine”. Nu prea mai aveam soluţii. Ăia se uitau unul la altul, nedumeriţi şi speriaţi. ”Mi-e milă de ei, nu pot să le dau! Dă-le tu, te rog!!!”. Respectul ţi-l cîştigi singur. Dumnezeu a spus-o şi trebuie să fie adevărat. ”Vărule, îţi zic pentru ultima oară, dacă nu le dai cîte un șut, îţi dau eu ţie. Dă-le, cînd îţi zic. Măcar simbolic, dar dă-le!” Le-am tras cîte un picior în cur şi-n timpul ăsta îmi imaginam cum dau cu şutul în cinci pizde, îndepărtîndu-le de mine.

În noaptea aia am adormit supărat. Ce Dumnezeu e ăsta, dacă nu bate pe nimeni? Și n-o să bată niciodată. Îl respectă lumea. Iar eu, tocmai d-aia, n-o să fut pe nimeni.

Sîmbăta următoare, ultima de vacanţă, îmi luasem definitiv gîndul de la femei. Era deja miezul nopţii şi Dumnezeu nu venise. Stăteam în faţa discotecii şi încercam să înţeleg de ce se fut femeile care se fut şi ce au gacicii lor în plus faţă de mine. Încercam să-mi compun o figură de futălău. La cîţiva metri distanţă, un băiat de vreo 20 de ani, cu faţă bleagă şi inteligentă, de contabil, bea încet de tot dintr-o bere.

Atunci l-am văzut venind, cu ochii injectaţi şi c-o expresie pe care nu i-o cunoşteam. Dumnezeu spumega de mînie. ”Vărule, a plecat acum un an, că cică n-am condiţii ca la mă-sa. Am lăsat-o în pace, că dacă femeia vrea să plece și n-o laşi, trebuie s-o legi. Cînd o femeie îţi zice că pleacă, pleacă la altă pulă, vărule. Te minte dacă spune altceva. S-a întors miercuri. Am primit-o, vărule, că e rău şi fără femeie. Două zile a vomitat întruna. Azi mi-a spus adevărul. I-am zis să se ducă de unde a venit. Are mînz!”. Ce are??? Am înţeles, pînă la urmă. Era gravidă. Cu altul. Şi se întorsese aşa la Dumnezeu. Şi Dumnezeu n-a putut s-o ierte. Un scriitor a spus odată: ”Lui Isus i-a dat mîna s-o ierte pe femeia adulteră. Nu era soţia lui”.

Dumnezeu era plin de furie. ”Vărule, dacă femeia nu are respect pentru tine, pleacă la altă pulă. Și ea n-are respect pentru tine atunci cînd ai tu prea mult respect pentru ea. La femeie nu e ca la oameni, adică dacă te respect, mă respecţi! La femeie e invers, vărule”. Nu-l mai auzisem niciodată vorbind atît de mult. ”Femeia e lucrarea lu Dracu”, a spus Dumnezeu.

Mi-era frică să zic ceva. ”Trebuie să bat pe cineva ca să mă linistesc, vărule!” S-a uitat în jur. Moacă de contabil bea la cîţiva metri de noi. ”Bă, tu ăsta galben la faţă, ia vino aici!”. Ăla a venit tremurînd. ”Bă, tu mă deranjezi pe mine, pentru că am impresia că nu mă respecţi nici măcar simbolic”. ”Nu te cunosc, dar te respect”, zice omul. ”Pai dacă mă respecţi, du-te şi-adu două beri de la bar pentru noi”. A venit cu berile. Dumnezeu căuta motiv de scandal. Dumnezeu nu te loveşte niciodată fără pretext. ”Bă, tu nu ne respecţi! Cum să bem noi bere fără cafea şi ţigări?” Ăla a văzut că se îngroaşă gluma. S-a întors cu cafea şi ţigări, cumpărate pe banii lui. Transpirase. Dumnezeu avea ochii şi mai roşii. ”Te dai şmecher? Bă, tu crezi că eu sînt un beţiv, nu?” ”Nu, nu cred”. ”Tu te dai rotund la mine, bă? Tu crezi că femeia mea e o curvă. Aşa e?”. ”N-o cunosc, dar nu cred că e curvă”. ”Aici ai greşit-o. E curvă, dar nu e treaba ta. Dar tu crezi că eu sînt un ţăran prost. Este?”, ”Nu. Doamne fereşte!” Şi dintr-o dată îl văd cum face un pas şi-i trîntește ăluia o palmă în cap, de-i sare sticla de bere din mînă. ”Bă, futu-ţi gura mă-tii, tu te dai neutru la mine??? Chiar așa, să nu ai nici un pic de respect???”, i-a zis, în timp ce l-a lovit.

Apoi s-a calmat brusc. S-a luminat dintr-o dată. ”Vărule, hai la bar să bem ceva. Băi ăsta, hai şi tu cu noi, nu te mai smiorcăi acolo! Hai că fac eu cinste!” Am băut toată noaptea, eu, Dumnezeu şi ăla bătut de Dumnezeu. Am fost sincer. Am stat de vorbă de la om la om cu Dumnezeu. I-am spus că n-am futut pe nimeni. I-am spus că-l minţisem. ”Ba ai futut multe, vărule. Le-ai futut simbolic”, mi-a zis îngîndurat. ”Dacă mă gîndesc bine, copilul din burta ăleia, simbolic, e al meu. Dar tot nu pot s-o iert!”.

A iertat-o, pînă la urmă. A crescut copilul altuia, care simbolic, era al lui. Eu am continuat să fut simbolic. Nu se rupsese vraja atunci cînd Dumnezeu a lovit. A mai venit cîteva săptămîni la discotecă şi gata! Trebuia să aibă grijă de femeia şi de copilul lui. Cu timpul am înţeles că m-am îndepărtat de el. Sau, mai bine zis, că Dumnezeu şi-a întors faţa de la mine. Pînă-ntr-o seară... O găsisem. S-a mirat că ştiu atîtea poezii şi mi-a spus că sînt ciudat. Că îi plac ciudaţii. Şi m-a lăsat să i-o bag puţin. N-a durat mai mult de un minut. Dar devenisem bărbat în cîteva zeci de secunde.

Şi-atunci am înţeles că între mine şi pizdă nu stătuse doar respectul

Deasupra norilor

2011-08-24T14:54:00.001-07:00

De două lucruri mi-e frică în București: să nu-mi cadă vreo sticlă de bere în cap, aruncată aiurea de la vreun balcon, și să nu mă muște un cîine de cur. Așa că merg pe stradă uitîndu-mă cînd în sus, cînd în spate. Din motivul ăsta, pentru că nu privesc niciodată înainte sau în jos, calc întotdeauna fie pe sticle de bere, fie în căcați de cîine. "Te temi pentru că te simți atras", mi-ar spune un prieten care flirtează cu psihanaliza. Ar avea dreptate. Mi-au plăcut și cîinii, și berea. Nu neapărat în ordinea asta.

Tata m-a dezamăgit pentru prima oară cînd, pe la 8-9 ani, mi-a adus un cîine lup ale cărui urechi nu funcționau. Cu toate astea, mi-am dorit instantaneu ca peste ani să devin polițist. Peste cîteva luni urechile cîinelui au dovedit că nu se vor ridica niciodată. Aveam singurul cîine lup cu urechi blegi din comună. În rest, culoarea, mersul și chiar privirea erau de lup. Doar părul era ceva mai scurt. Abia după ce a mîncat jumătate din rațele și găinile din curte, iar tata a chemat un pădurar să-l împuște, am aflat că sînt proprietarul singurului copoi ardelenesc din comună. I-am mai dat o șansă și am hotărît pe loc că atunci cînd voi fi mare voi deveni vînător.

Cînd am intrat la facultate, la politehnică, n-am făcut-o entuziasmat de cîini, dar la puțin timp după admitere am renunțat să mai trec pe la cursuri din cauza lor. Era un septembrie călduros cînd am intrat cu Costel în facultatea de Transporturi, unde la avizier era afișat orarul cursurilor care începeau peste cîteva zile. Pe hol, lîngă listele cu orele de curs, dormeau trei maidanezi cu limbile scoase. Nu mă mai miram de nimic după fauna pe care o văzusem la admitere și după ce, chiar cu cîteva minute în urmă, auzisem o discuție între doi viitori colegi, doi viitori ingineri. "Bă, tu știi că deasupra norilor nu plouă?"."Să mori tu? De unde știi?". "Mi-a zis frati-miu, că nu știam nici eu". Peste cîteva zile, la primele cursuri, i-am recunoscut pe cei doi, care s-au recomandat Floc și Creastă, și cu numele astea i-au apelat toți colegii în următorii ani. Creastă avea părul ridicat și plin de gel, dar indiferent cît de atent m-am uitat la prietenul lui, nu mi-am dat seama de unde i se trage porecla.

Ne uitam pe panourile alea și celor trei cîini le curgeau balele alături, cînd lîngă noi a răsărit un profesor scund, grăsuliu, cu chelie și mîini atît de scurte, că-i ajungeau abia la coate. S-a uitat la noi, la avizier, la cîinii care dormeau, apoi iar la noi. Se vedea că are chef de vorbă. Avea o chelie lucioasă și senină ca cerul de deasupra norilor, unde nu plouă niciodată. Părea un omuleț de treabă, mărunt, obișnuit și pedant. "Incredibil, cum au simțit ei că aici e răcoare! Inteligent animal, domnule, cîinele ăsta!", a zis omulețul. "Extraordinar de inteligent", a licitat Costel. "Fantastic, cîtă inteligență", nu s-a lăsat nici profesorul. Costel a punctat decisiv: "Teribil de inteligent! Păi am un cîine acasă care și-a făcut coteț singur!" Profesorul n-a știut ce să spună și s-a descheiat la nasturii sacoului. Nu știa ce să facă cu mîinile. Costel și-a întors privirea spre mine și a zis atît de tare încît a trezit și cele trei genii care dormeau pe hol: "De ce dracu e atît de inteligent cîinele ăsta? Că nu face altceva decît să se cace, să se pișe, să mănînce, să și-o tragă și să doarmă!" Profesorul s-a prins cu mîinile de marginea sacoului și s-a îndepartat la trap mărunt pe hol. A apucat să-l mai audă pe Costel zicînd: "Și problema cu cîinele ăla nenorocit e că de cînd și-a construit casa nu mai latră pe nimeni, pentru că stă toată ziua în ea și joacă șah!"

În anii care au urmat m-am obișnuit să văd cîini pe holuri în București și să aflu de la oameni cu facultate că Malta e o localitate în Italia sau că "DB" de pe numărul unei mașini înseamnă "Dobrogea". Tata a devenit bunic între timp, are o nepoată - fata sora-mii, și s-a păcălit din nou cînd i-a luat un pechinez micuț, așa, cît pentru un copil de trei ani, care în șase luni s-a dovedit a fi o ditamai corcitura de ciobănesc. Cu Costel am rămas prieten peste ani, și de fiecare dată cînd plec din țară îi povestesc că prin orașele în care ajung nu există cîini pe stradă. "Nici măcar în Shanghai", îi spun. "Păi tu în China vrei cîini pe stradă? Să-i mănînce ăia? E ca și cum în București ar umbla liberi pe stradă, pe la Obor sau prin Berceni, porci sau găini".

N-am crezut niciodată că Bucureștiul poate să devină un oraș turistic. E gri, respingător, murdar și miroase urît. Pe străzi văd zilnic de 10 ori mai mulți cîini vagabonzi decît turiști străini. Și pe străini, neobișnuiți cu cîinii, îi recunosc de la distanță, pentru că trec de pe o parte pe alta a bulevardului, de frica animalelor. În lipsa statisticilor oficiale, putem defini turiștii străini ca fiind totalitatea oamenilor dintr-un oraș care nu scuipă, nu aruncă gunoaie pe jos și merg în zig-zag pe bulevarde. Asta pînă anul viitor, cînd vor veni în România milioanele de turiștii chinezi după care s-a dus Boc la Beijing. Atunci o să vedem cîinii fugind disperați, în zig-zag, pe străzi. Iar eu voi începe să merg pe bulevard fără să mă mai uit în spate, de frica mușcăturilor, ci doar în sus. Și cu ochii la cer voi înțelege pînă la urmă cum vom putea promova Capitala. "Veniți în București. Nu e el nici frumos, nici curat, nici ieftin. Dar cu adevărat deosebit e că pe cerul lui, sus de tot, deasupra norilor, dacă vă uitați cu atenție, veți constata că nu plouă".

Fără respirație

2011-08-19T01:43:00.000-07:00

- Era supărată că o părăsise bărbată-so și că plecase ăla cu patul de mijloc.
- Ce dracu' e ăla "pat de mijloc"?
- Nu mai fi prost, nu e logic? Un pat care se pune pe mijlocul camerei. Mi-a zis că o să dorm în noaptea aia pe canapeaua din camera de la drum, unde mă și culcasem cu ea.
- Și p-asta pe unde ai agățat-o?
- Mi-a prezentat-o un coleg. Nu contează. Am condus-o acasă în seara aia, și tot drumul mi-a povestit că barbată-so o obliga să se uite la filme porno cu el. Dar a părăsit-o pînă la urmă, că nu putea să facă copii.
- Tot analfabetă și asta?
- Nu, era Marie Curie! Virginia Wolf! Cînd am intrat la ea în curte mi-am scos verigheta și am pus-o în buzunar. A ieșit mă-sa și mi-a zis: "Dom' inginer, e fată bună, dar n-a avut noroc. Totul e să vă înțelegeți, mămică". Mi-a spus că bărbată-so nu poate să iasă și să mă salute, că e bolnav. "L-a lovit calul", mi-a zis baba.
- Vezi poate se împacă cu omul cu patul de mijloc și te înjură și ăsta un an la telefon. Mai ții minte cum te suna bărbatul ăleia, ăla plecat la muncă în Italia?
- Ăla m-a înjurat o lună permanent, pînă a obosit și el să urle, și eu să ascult. Acum mă mai sună o dată pe săptămînă, cu număr ascuns, dar știu că e el și răspund din prima, că altfel mă sună întruna.
- Și ce zice?
- Nu zice nimic. Respiră în telefon, în urechea mea.
- Și tu nu zici nimic?
- Nu zic. Respir și eu în urechea lui. Pînă la urmă se plictisește și închide.
- Interesant.
- Nu te mai uita așa, e același lucru ca atunci cînd vorbești tu cu ăia de la serviciu. Mare lucru nu vă spuneți. Și discuțiile voastre sînt tot un fel de respirații în urechi.
- Și în noaptea aia ai rămas la fata cu patul de mijloc?
- Ce fată, că are vreo 38 de ani! M-a văzut un muncitor cu ea și mi-a zis a doua zi: "Șefu, cam bătrînă puștioaica".
- Deci ai rămas la ea.
- Normal, dacă mă-sa credea că am gînduri de însurătoare... Mi-a mai povestit vreo oră de bărbată-so, după care ne-am apucat de treabă. Și-n timp de se agita deasupra mea, o aud că zice: "Mă! Ce-ai, mă?" N-am zis nimic. Practic îi respiram în ureche. Și a continuat. "Ce facem, mă, noi aici?". Eu, tot nimic. "Facem, mă, noi bine ce facem?", mi-a mai zis, accelerînd puțin ritmul.
- Nu ți-a venit să rîzi?
- Ba da, și deja mă gîndeam în timpul ăla cum o să-ți povestesc ție faza. Dar eram captiv acolo și-mi venea să-mi scriu pe cur cum a vrut scriitorul ăla poponar să-i scrie pe cruce, că nu mai țin bine minte.
- "Silit de împrejurări".
- Așa, bă. Și, ca să-ți zic mai departe, s-a mai agitat puțin și brusc, o văd cum stătea așa, peste mine, că se oprește, pune mîinile în șolduri și strigă cu voce ascuțită: "N-ai, mă, acasă?". Am înlemnit. Am crezut că începe să-mi facă teorie că-mi înșel nevasta și am lăsat capul în jos, ca să-i mai amortizez din nervi.
- Practic, ai început să-i respiri în buric.
- Ai prins ideea. Dar n-a zis nimic și a continuat în tăcere. Cînd a terminat mi-a spus: "Al meu, fostu', săruta mai bine. Tu mă apeși cam tare pe gură". A doua zi de dimineață mi-a zis să nu mi se urce la cap, că nu mai văd data viitoare.
- Ce să vezi?
- "Data viitoare nu mai vezi, dacă ți se urcă la cap". Tu ce înțelegi din asta? Exact așa mi-a zis una în clasa I, cînd m-a lăsat s-o pup. Tu îți mai aduci aminte ceva din clasa I?
- Îmi amintesc că ne-a întrebat învățătoarea: "Ce face, copii, căprioara, atunci când este în pericol?". Eu am răspuns arogant: "Cheamă cerbul!"
Profesoara a tăcut, și-a ferit privirea și a zis uitându-se pe fereastră: "Ai dreptate, dar în general se salvează prin fugă". Am înțeles atunci că nu răspunsesem corect și că învățătoarea, care era subalterna lu' tata, mă proteja.
- Pe tine te-a ajutat mereu tac-to. Mai știi cînd te-au dat afară de la Cibernetică? Ți-a dat bani să plătești bursa înapoi și să poți să te bagi la Politehnică.
- Și cînd eram mici ne ducea în fiecare an, pe mine și pe soră-mea, la văru Vasile, la București.
- Mi-ai mai povestit despre el?
- Nu cred. Vasile avea vreo 30 de ani pe atunci, și era chelner la Athenee Palace. În Colentina, unde stătea încă cu părinții, avea o casă lungă și umbrită. Vasile zicea "ușe" sau "plaje", și la șase ani asta mi se părea culmea rafinamentului. Aș fi vrut să vorbesc și eu la fel, dar nu îndrăzneam. Tatăl lui Vasile, frate cu bunicul meu, era un om lăudăros care, de câte ori putea, povestea tuturor cum a fost când a mers în Suedia, la fii-sa. Povestea că acolo magazinele erau pline de mâncare. Că oamenii îl puteau vorbi de rău pe rege și nu pățeau nimic, că puteai pleca din țară când voiai, și multe altele. Eram sigur atunci că nu mai auzisem pe cineva care să mintă atât de mult. Dar culmea, tata îl respecta, și mi-am dat seama de asta pentru că la plecare îi spunea de fiecare dată "Cele bune!" De obicei le zicea altor bărbați "Hai să trăiești" sau "Hai noroc", dar e clar că nea Mitică merita mai mult.
- Nu mi-ai povestit de el, că mi-aș fi amintit.
- Când discuția ajungea la Ceaușescu, tata îl ruga pe Vasile să ne ia, pe mine și pe soră-mea, și să ne arate garajul. Pereții garajului erau pline cu postere cu CC Catch, Michael Jackson, Sandra... "OCCIDENT CURAT", zicea Vasile aratând spre afișele colorate. Nu știam ce înseamnă, dar era mișto. "Un căcănar și Ceaușescu ăsta! Eu nu zic nimic că taie lumina sau dă mîncare pe cartelă, dar măcar să dea muzică bună la oameni, nu Angela Similea și Corina Chiriac". Apoi Vasile ofta și ne spunea că e păcat să înveți și să ajungi un profesor amărît de țară, ca tata, în loc să lucrezi în alimentația publică, unde iei contact cu străinii și dolarii lor. Nu știam prea bine ce sînt dolarii, dar nu voiam să par prost. Vasile îmi făcea cu ochiul. "Habar n-are tac-to ce e ăla Occident!"
- Zi mai departe!
- Bă, tu ce faci? Am impresia că ești cu gîndul aiurea și nu mă asculți. Cred că vorbesc singur.
- Ba te ascult.
- La ce te gîndești?
- La nimic.
- Nu te cred, dar e treaba ta.
- Bă! Auzi?
- Normal că aud. Ia zi.
- Luna viitoare vreau să plec în Italia. De tot!
- Ai luat-o razna? Ai nevastă, ai casă, ai mașină, cîștigi bine, ai chiar și amante... Ba chiar și pat de mijloc.
- M-a sunat aia din Italia. A părăsit-o bărbată-so.
- Și te-ai găsit tu s-o consolezi...
- Bă, plec pentru că nu mai suport sa stau aici.
- Explică-mi și mie, ce nu mai suporți? Ce-ți lipsește?
- Nu mai suport senzația că sîntem permanent urmăriți, că cineva știe și notează undeva tot ce facem... Nu mai suport să ne asculte ăștia telefoanele. De cîte ori vorbesc la telefon, indiferent cu cine, simt că undeva, la jumătatea firului, cineva ascultă. Îi simt respiraţia în ureche. Și eu mă opresc din discuție, tac și doar respir, dar mă ascultă chiar și cînd respir.
- Și crezi ca asta e soluția? Să fugim din țară?
- Dacă tu poţi trăi fără să respiri, rămîi aici.

In The Mood For Love Music Video

2010-08-02T00:28:00.001-07:00

2046 - Main theme

2010-08-02T00:28:00.000-07:00

Turism

2010-05-29T04:35:00.000-07:00

După câţiva ani de absenţă, cea mai mare agenţie de turism din lume, TUI, a revenit în România. Prima cursă a aterizat pe Litoral pe 18 mai. Presa din aeroport şi oficialii locului n-au ştiut că dintre cei 85 de turişti coborâţi din avion, doar doi veniseră prin TUI. O băbuţă de 80 de ani şi nepoata ei, plecate din Hamburg, au îndurat frigul şi ploaia de la Marea Neagră în prima lor zi în România.

Cu câteva ore în urmă îl sunasem pe prietenul meu cu agenţie de turism la mare, Prietenosu, cum îi spun eu, să-l întreb câţi turişti va aduce TUI la primul zbor pe Litoral. "Dacă pilotul vine cu nevastă-sa, iar o stewardesă agaţă vreun barbat prin aeroportul din Munchen, vom avea patru turişti", mi-a spus. După câteva secunde a continuat: "E o primăvară superbă pe Litoral, comparativ cu Antarctica. Să baţi atâta drum prin Germania, până la aeroportul din Munchen, ca să vii la jumătatea lui mai pe litoralul românesc, trebuie să fii subvenţionat de spitalul numărul 9 din Hamburg", mi-a mai zis Prietenosu.

Îmi spusese cu ceva timp în urmă, în anul retragerii TUI de pe Litoral, că turiştii străini care vin la Marea Neagră, crezând că aici e patria preţurilor mici, se întorc pe Kogălniceanu, după sejur, atât de faliţi, încât, aşezaţi la mesele cafenelei din aeroport, comandă "un santal şi patru paie".

Mai ales că majoritatea aveau venituri modeste, după cum mă informase Prietenosu. "Agenţii de turism din aeroport abia silabisesc Samsonite, pentru că văd doar câteva pe sezon", mi-a mai spus el.

În anul ăla, anul plecării TUI din România, am reuşit să mut o corabie doar clipind din ochi.

...................

Pe chipul descompus al dimineţii apăruseră coşuri. Un soare ponosit se zbătea se iasă din mare. Valuri negre îşi aruncau balele spre noi.

"Se crăcănează de ziuă", spun cu glasul ruginit de beţia de peste noapte. "De ce vorbeşti aşa?", mă întreabă şi împinge şezlongul mai aproape de al meu. "Sunt nefericită", zice. "Vreau să-ţi spun că ce-ai vazut aseară nu e ceea ce pare. Nu înţeleg de ce te-ai supărat aşa de tare", continuă ea. Tac şi mă uit cum soarele roşu şi plictisit scoate capul din ape. Plaja pustie e plină de pungi şi cutii de bere.

La o terasă, în apropiere, Tudor Gheorghe plânge în boxe: "Mi-e frică, Doamne, c-am ajuns/De mult la mijloc, şi nu ştiu/Ce-s, întrebare sau răspuns/Sînt mort sau încă mai sînt viu?". Nu înţeleg prea bine ce mi se-ntâmplă. Ce caută Tudor Gheorghe pe plajă, printre manele şi hip-hop? Berea din mine suspină adânc.

Îmi amintesc de un prieten care, după şase-şapte beri, mă întreabă întotdeauna nedumerit: "Bă, ce caut eu în viaţa mea?". Surâd la gândul ăsta. "Uite, zâmbeşti! O să fie bine, îţi promit!", îmi şopteşte ea şi mă prinde de mână. "Dumnezeule, cât de frumos e aici!", îmi zice cu lacrimi in ochi. Mă uit peste valuri şi undeva, în stânga, turnurile Petromidiei scuipă fumul spre cer. În dreapta e şantierul naval. Un cimitir de carcase de vapoare. În spate mi-e cel mai teamă să mă uit. Acolo sunt hotelurile scumpe şi insalubre, chelnerii leneşi şi aroganţi, căpşunarii, tinerii cu cefe groase, frunţi înguste şi ochi apropiaţi, Porsche, Maseratti, Lamborghini, manele şi ghiuluri.

Vreau să-i spun că nu e nimic frumos în jur, în afara ochilor ei verzi cu irizaţii albastre. Vreau s-o rog să nu mai plângă şi să încerc s-o conving că nu poată ea să mintă pe cât pot eu să uit, să-i spun că în definitiv nu contează nimic, că suntem mici şi neînsemnaţi. Vreau să-i spun că viaţa e ca marea. Depinde din ce unghi o priveşti. Nu spun, însă, nimic.

Undeva în faţă, departe, un vaporaş albastru doarme abandonat pe coama valurilor. Îl privesc intens. Nu se clinteşte. Închid ochiul stâng şi vaporaşul se mută abia perceptibil la dreapta. Îl mai închid o dată şi se mai mută un milimetru. Ea începe, în timpul ăsta, să explice, dar n-o ascult, şi probabil că spune ceva extrem de important, de vreme ce mă strânge atât de tare de mână. Clipesc din ce în ce mai des din ochiul stâng şi reuşesc să mai mut corabia câţiva centimetri. Ea povesteşte în continuare. Eu clipesc în rafale, până când ochiul stâng începe să-mi lacrimeze. "Acum mă înţelegi??? Zi şi tu ceva!" Abandonez vaporaşul în larg, mă uit la ea cu un ochi înlăcrimat şi-i spun, cu gândul aiurea: "Corabia visurilor noastre s-a pierdut în larg".

Mă priveşte cu ochii ei verzi înecaţi în albastru şi-mi zice: "Asta iubesc cel mai mult - poezia din tine".

................

"I-ai mai scos, mă, ochii?", îl întreb pe prietenul meu, jandarmul.

De câteva luni, de când şi-a găsit o amantă, îi reproşează în fiecare zi fiecare clipă şi fiecare iubit din viaţa de dinainte de el.

"Bineînţeles că i-am scos. Îi am la mine, în buzunar. Ieri, eram cu ea în maşină, şi după ce ne-am iubit, m-am uitat în ochii ei şi i-am zis: Ia spune-mi tu mie..., şi când am ajuns la ”mie”, prima lacrimă îi ajunsese deja la nara stângă", îmi povesteşte.

Amanta îi reproşase cu câteva săptămâni în urmă că nu e romantic şi că nu ies nicăieri împreună. Relaţia lor se desfăşura doar între apartamentul închiriat şi maşină. "Sînt om însurat. Nu-mi permit tandreţuri în lume. Dacă vrei, sînt romantic în scara blocului, în maşină sau în lift".

Peste câteva zile, totuşi, s-a gândit s-o ducă la Sinaia cu maşina, pentru că cel mai generos fost iubit al ei, tot însurat, o dusese doar până la Câmpina, unde închiriaseră o cameră la un hotel de două stele şi se iubiseră lângă o sticlă de vin roşu şi ieftin şi două telefoane date pe silent. Ajunşi în Sinaia, s-a temut totuşi să iasă pe stradă, pentru că nu se ştie ce colegi de serviciu puteau ajunge într-o după-amiază de sâmbătă la munte. A coborât doar el, a luat două pizza, şi le-au mâncat în maşină, fără să se privească în ochi. Înainte să se hotărască să se întoarcă, prietenul meu a avut o sclipire. Singurul loc din Sinaia unde nu prea existau riscuri să întâlească pe cineva cunoscut era Peleşul.

S-au învârtit o oră şi ceva prin castel, iar la întoarcere, în maşină, prietenul meu, mare iubitor de istorie, i-a zis: "Te-am plimbat prin opt decenii de monarhie. Ce-ai simţit?". Amanta, fată simplă, de la ţară, i-a răspuns: "Ce să simt? M-au durut tălpile".

...............................

Pe nea Petrică, actorul, l-am văzut de câteva ori, de fiecare dată la restaurantul unui prieten, şi am băut într-o seară cu el, dar eram sigur că nu-și mai amintește de mine. El îl imita pe Dracula prin camerele întunecoase ale cârciumii care purta numele contelui. Apărea o dată pe săptămână, marţea. Mai întâi tremura un vuiet în boxe, apoi pâlpâiau luminile, şi se auzea undeva, pe fundal, un urlet. Nea Petrică, îmbrăcat în vampir, alb ca varul la faţă, cu pelerină şi dinţi falşi, intra dintr-o cameră în alta şi ameninţa cu sabia spre pereţi. Pe mai multe tonuri, când răstit, când rugător, când resemnat ori persuasiv, o soma şi o ruga pe Mina să se întoarcă. În engleză, pentru că majoritatea clienţilor restaurantului erau străini.

Amica mea din vremea aia nu ajunsese niciodată la restaurant şi nu-l cunoştea pe nea Petrică. Mă întâlneam cu ea de mai mulţi ani, o dată sau de două ori pe lună şi vorbeam despre cărţi, despre noi, despre orice, dar nu reuşeam să mă apropii de ea mai mult de câţiva centimetri. Uneori, când o lăsam în staţia de autobuz, o strângeam ceva mai tare în braţe. Se înroşea şi urca repede în troleu. Cum, de cele mai multe ori discutam plimbându-ne pe străzi, m-a mirat oarecum că în marţea aceea m-a rugat să mergem la un restaurant şi să bem ceva.

Aşa că mi s-a părut cel mai potrivit s-o duc la clubul lui Dracula, cu speranța ascunsă într-un ungher al minții că spaima pe care i-o va produce Contele o va face să depășească bariera celor câțiva centimetri care ne despărţeau. Seara a început frumos, într-un separeu în care eram doar noi doi, am comandat un vin și am vorbit despre carți, ea povestind despre Vargas Llosa, eu despre Saul Bellow, și tot așa, până când am ajuns la muzică, dar aici m-am simtit puțin în dificultate, pentru ca nu ascultasem Toccata lui Boellmann, care ei îi plăcea atât de mult, iar după prima sticlă mi-a povestit că nu e mulțumita de relația ei și că i-ar plăcea să fie cu cineva cu care să împărtășească aceleași gusturi.

La a doua sticlă de vin, când deja ne țineam de mână și ea mă privea cu ochi tulburi și plini de ape, un vuiet a început să tremure în boxe, apoi luminile au agonizat, iar undeva, pe fundal, un urlet a sfâșiat încăperea. Speriată, m-a rugat să vin lângă ea. ”Cred că e vreun cutremur”, i-am spus, în timp ce o luam în brațe, iar inima îmi bătea cu magnitudinea de 10 grade pe scara Richter. După câteva minute, pe hol s-au auzit pași apăsați, iar Dracula a intrat în încăpere, rotindu-și ochii și îndreptând amenințător spada către noi. Ea a înțeles că era o scenetă, s-a relaxat, m-a privit cu ochi strălucitori și a continuat să mă țină din mână. Dracula și-a arătat colții rânjind, s-a mai uitat odată, mai atent, la mine, iar expresia fioroasă i-a dispărut brusc. ”Domnu ziarist?”, mi-a zis, lăsând spada în jos. Mă recunoscuse. ”Permiteți să iau loc?”, a mai spus, și s-a așezat la masă, înainte ca eu să apuc să spun ceva. Și-a scos dantura falsă, a sprijinit spada de masă, și-a şters transpirația și i-a zâmbit amicei mele. ”Să vă fac cunoștință”, zic. ”Domnul Petrică Mo...”, dar el m-a întrerupt cu un gest moale din mână și m-a dat înapoi cu câteva ore, în câteva secunde. ”O cunosc pe domnișoara. N-ați venit cu dânsa și acum o lună aici? Mi-ați zis că e ziaristă”. Ea a înțeles că Dracula o confundase și că în restaurantul ala mai venisem şi cu alte femei, cărora le spusesem aceleași povești și le rezervasem aceeași surpriză. Și-a desprins mâna din mâna mea, s-a uitat la ceas și mi-a spus: ”E cam târziu. Eu nu mai stau mult”.

Am mai stat un sfert de oră, timp în care Nea Petrică ne-a povestit, cu dinții pe masă, despre greutățile vieții și despre faptul că i-a murit un zugrav în casă, pe care-l lăsase să-i renoveze apartamentul, în timp ce el plecase pentru câteva zile din București.

Şi astfel, între mine şi ea a murit, în seara aia, zugravul care tocmai începuse să coloreze cei câţiva centimentri care ne separau.

După toate astea, teama ei de Dracula s-a vindecat definitiv, dar eu am rămas cu o frică teribilă de vampiri.

...................

Când am ajuns cu firma la Vila Bran, în team building, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi arunc rucsacul şi să ies pe terasa restaurantului, la o ţigară. Nu trăsesem mai mult de un fum, când Ovidiu, prietenul şi colegul meu, m-a trezit din visare, făcându-mi semn cu cotul.

"Uita-te la ăştia", mi-a şoptit. În stânga noastră, pe terasă, o familie clasică de români admira peisajul. El, pe la 45 de ani, gras, cu ceafa lată, tuns periuţă, cu o sirenă tatuată pe antebraţ. Ea, cam de vârsta lui, cu părut scurt şi creţ, fund enorm şi fiecare deget cu inelul lui. Copilul, pe la 11-12 ani, pistruiat şi cu privire vicioasă, aflat probabil la primele masturbări din carieră. Părea genul de familie care mergea primăvara la munte şi vara la mare, acea categorie de persoane dorită dintotdeauna de conducerile ministerului Turismului. Consumatori exclusivi de turism intern.

El şi-a înfipt, visător, privirea în zare. Castelul Bran se desluşea undeva, mai jos, iar jur-împrejur tronau munţii. A privit toaste astea cu voluptate şi s-a uitat încântat la noi, ca şi cum ţara noastră este incomparabil mai frumoasă decât oricare alta din lume.

Şi-a apucat nevasta de după gât, ferm, cu mâna dreaptă, şi a tras-o mai aproape de el, iar cu stânga l-a prins pe puşti de după ureche şi l-a lipit de el. Cu familia alături, s-a mai uitat o dată adânc în depărtări, a tras aer în piept, şi a zis încet, ca pentru sine:

"Austria pizdii..."

Nihil sine Deo

2010-01-28T05:30:00.000-08:00

Era prin martie, anul trecut. Venisem pentru două zile la ţară, cînd am aflat că s-a redeschis vechiul bar din sat. Treceam printr-o perioadă proastă şi n-aveam chef să vorbesc cu nimeni, dar tentaţia de a revedea un loc de care mă legau atîtea amintiri a fost mai puternică decît nevoia mea de singurătate. Barul era aproape plin cu tineri gălăgioşi, pe care nu-i cunoşteam. Nici numele noului proprietar nu-mi spunea nimic. M-am aşezat la o masă lîngă zid şi am cerut o bere. Abia atunci am văzut la masa vecină un sac diform de haine vechi, sub care stăteau încrucişate două cizme de cauciuc. Mi-au trebuit cîteva minute să-l recunosc. Era Domnu, pe care nu-l mai văzusem de vreo 7-8 ani. Mut sau pe-aproape. Eu, cel puțin, nu-l auzisem niciodată vorbind.

Din perete mă fixa, încruntat şi cu figură tîmpă, Eminem, şi mi s-a părut o blasfemie ca zidul pe care, cu ani în urmă, am scris cîteva versuri, cu creionul, împreună cu Gigi Ţiganu, să fie acoperit acum de creatura asta cu sexualitate indecisă.

Gigi îmi propusese atunci să facem o poezie împreună, să scrie el primele două versuri, iar eu pe celelalte.

„Ai plecat cu altul şi m-ai dat uitării
Iar acum plîng singur, pradă disperării”

a scrijelit Gigi pe zid, cu scrisul lui aplecat spre stînga. Iar eu am continuat:

„Nu-i nimic, femeie, îmi rămîn copacii,
Cel puţin aceştia nu iubesc cu cracii!”

„Nu există cuvîntul craci în poeziile de dragoste. Ai stricat strofa! Era frumos să vorbeşti în continuare despre copaci, despre disperare, lacrimi, suferinţă... Ţi-ai băgat cracii în iubirea mea. Nu te pricepi la poezie! Să nu mai scrii!”, m-a avertizat Gigi, privindu-mă de sus.

Pe vremea aia Gigi Ţiganu bătea spre 30 de ani, avea plete negre soioase şi ochii umezi. Părea permanent trist. Avea tot timpul să citească, pentru că nu lucra nicăieri. Îşi încheiase mariajul cu şcoala după opt clase şi acum, la maturitate, trăia din pensia părinţilor. Îmi spunea că mama, fosta lui profesoară, îi schilodise destinul. Odată, prin clasa a şaptea, la o teză la matematică, îi dăduse - 10. Nu 10 pur, aşa cum ar fi meritat. Şi-atunci a înţeles Gigi că în lumea asta nu există dreptate pentru ţigani. A renunţat la şcoală, dar s-a apucat să citească absolut tot ce-i pica în mîini. Ca o completare, scria şi poezii. Ne vedeam uneori la cîrciumă şi îmi recita din el însuşi. Scria despre orice, cu uşurinţa cu care beam eu. Îl părăsea pe unul nevasta, Gigi era acolo şi-i punea drama în versuri. Murea cineva, Gigi îl fixa în eternitate cu cîteva catrene. S-a bătut un vecin cu mă-sa?

"Dacă vrei ca să priveşti
La scene cavalereşti
Du-te-n curte la Predeloaia
Să vezi cum începe bătaia"

Şi Ion o lua la pumni pe maică-sa în versuri, ea îl înjura tot în rime, pînă cînd o lovitură mai puternică a trîntit-o pe baba Predeloaia peste gardul de nuiele de la stradă, care a cedat sub greutatea ei. Poemul se încheia optimist:

"-Băi Ioane, eşti nebun?
Ai rupt gardul de la drum!
- Lasă, fă, că nu-s dement
Şi fac altul de ciment!"

Citise Winnetou de 10-11 ori, vazuse "Lanţul Aminitirilor" de peste 20 de ori, dar nu voia să se oprească aici. "Am citit joi o carte excepţională. Nu mai reţin cum se numeşte, dar ţi-o împrumut, dacă vrei", mi-a zis într-o seară. "Despre ce e vorba în ea?". Mi-a răspuns aproape ofensat, ca unui om care nu înţelege ce se întîmplă în jurul lui: "Are de toate. Tot ce vrei. Răpiri de prinţese, răpiri de ducese, capă, spadă, pumni, şuturi, limbi..."

Însă nu-mi împrumuta niciodată cărți. Nu insistam. Eu voiam să văd oameni. Și erau destui în jur, trebuia doar să deschizi bine ochii. Erau toți acolo, în fiecare seară de sîmbătă. Emil al Joiții, Nea Costică, Puiu, Domnu, Bibilandra - fratele lui Gigi Ţiganu, Ingineru şi Gigi Scarlat, proprietarul barului. Cumpărase ”localul” de la unul, Patronu, care muncise cîțiva ani în Spania, venise cu bani şi-şi deschisese afacerea pe care, în cinstea zilelor petrecute departe de ţară, o numise "Toremolinos". Numele cîrciumii ne mîngîia privirile. Mai erau şi altele în sat, ”La Mariuța”, ”La Tudorel” şi chiar ”La Șase Craci”, care se numea aşa pentru că proprietarele erau trei surori. Nemăritate. Dar nimic nu se compara cu "Toremolinos". Era şi bar, şi discotecă. Acolo, într-o seara, cînd două găşti s-au luat la bătaie pînă cînd unul a rămas inert pe ciment, Patronu şi-a pus mîinile în cap şi a urlat: ”Bă, în pula mea, voi vă bateți aici, vă omorîți şi va doare-n cur, iar mie îmi închid ăştia discoteca!”. Nu i-au închis-o, chiar dacă două ore mai tîrziu, în drum spre spital, bătăuşul cazut pe ciment murise. A trebuit s-o vîndă, totuşi, un an mai tîrziu, după ce în oraşul din apropiere a apărut un spaniol grizonant şi jovial, care întreba peste tot de un băiat român cu mustaţă şi părul creţ. În cîteva zile vestea s-a împrăştiat în toată comuna. Patronul se iubise prin Costa Brava cu spaniolul, îi ceruse bani să-şi deschida o discotecă, îi promisese că se întoarce în cîteva săptămîni şi dispăruse definitiv. Problema spaniolului nu erau banii, ci faptul că încă îl mai iubea pe Patron. Doar că a trebuit să afle surprins că era însurat şi avea o fetiţă, care în toamna aia urma să meargă la şcoală. La fel de mirată a fost şi soţia Patronului. Copleşit de ruşine, a vîndut rapid Toremolinos şi a dispărut din localitate, fără nevastă şi copil. Peste ani, cîțiva oameni din sat, plecaţi la muncă în Spania, aveau să jure că i-au văzut mustaţa la volanul unei limuzine lungi ”cît patru Dacii”. Era îmbrăcat ca un general, avea şi caschetă, povesteau ei. Era clar că ajunsese din nou bogat.

Gigi Scarlat a cumpărat discoteca, i-a sters opt litere din nume şi a păstrat doar ”mol”, pentru că auzise el de curînd că ”mol” e un loc unde se duc oamenii cu obraz subţire. A păstrat, însă, intacte, palmierul şi soarele ştrengar de pe siglă.

Inginerul era singurul intelectual din bar, dar nu vorbea niciodată despre lucruri metafizice, ca Gigi Ţiganu. Știam doar că lucrează la ”Petrol”, ca e alcoolic şi că dă oricui să bea, cu condiţia să-i asculte povestea. Cu cîţiva ani în urmă, pe cînd lucra în Bucureşti, se îndrăgostise de o studentă din Tei, pe care o ajutase să termine facultatea, adică îi cumpărase examenele din ultimul an, şi se mutase cu ea într-un apartament unde începuseră să-şi facă planuri de viitor. Inginerul avea 37 de ani, ea – 23. Îi găsise de lucru la firma unui prieten. Doar că după un an, tînăra îl părăsise pentru un coleg de serviciu. Inginerul, îndrăgostit şi îndurerat, a căutat-o de cîteva ori la firmă, cu garoafe roşii şi cearcăne. ”Nu m-a deranjat că m-a părăsit, nici că n-a mai vrut să ne mai vedem sau s-o mai caut, ci că mi-a zis, după cît ştie c-am iubit-o de mult, s-o las în pace, că îi stau ca un ghimpe-n cur”. Inginerul povestea şi bea. Ochii lui tulburi, încercănați, sclipeau doar cînd îşi amintea de ea. ”Şi acum mă simt ca un ghimpe. Sînt un ghimpe în curul lumii”, ofta Inginerul, cu privirea redevenită opacă.

Nu doar Inginerul le făcea cinste tuturor. Uneori îl vedeam şi pe Nea Costică la cîte o masă, fredonînd uşor o romanţă, iar cei cîţiva colegi de pahar tăceau întotdeauna, duşi pe gînduri. De fiecare dată, în jurul lui era linişte. Îmi spusese Gigi Scarlat odată ca dacă vreau să beau gratis, să mă duc la masa lui Nea Costică, dar să nu spun nimic. M-am aşezat, cei din jur nu scoteau nici un sunet, dar n-am rezistat mai mult de cîteva minute şi l-am întrebat de ce nu vorbeşte nimeni. ”În general, omul îţi dă să bei ca să-l asculţi şi să-l înţelegi. Eu îi cinstesc pe ăştia nu să mă-nţeleagă, ci să tacă”. Nu mai auzisem pe nimeni care să-şi dorească să taci lîngă el. Preferam să beau pe banii mei de student şi să vorbesc ce vreau eu. ”Uite, d-aia-mi place mie de Domnu. Că nu zice aproape niciodată nimic”, mi-a mai spus Nea Costică, înainte să mă ridic, în linişte totuşi, de la masă.

Domnu era cel mai sărac de acolo, un baiat de vreo 24-25 de ani, cu un picior mai scurt şi cu mustăcioară. Purta, indiferent de anotimp, cizme de cauciuc. Putea tăcea ore în şir lîngă Nea Costică, la fel cum asculta impasibil povestea Inginerului cu ghimpele. Dacă ajungeai să bei cu Domnu, erai considerat în sat distrus incurabil. Erai ratatul absolut.

Dintre toţi prietenii mei de pahar de atunci, cel mai apropiat ca vîrstă îmi era Bibilandra. Vioi, inteligent, practic şi fără nimic din melancolia fratelui său, Gigi Ţiganu. Pe vremea aia îl trimiteam ca peţitor la diverse fete din discotecă. Ştia tot ce mişca în comună. “Bibilandra, cine e aia blondă de lîngă uşă?” “Frate, nu e de nasul nostru. E din Târgovişte!”, îmi explica el, ca o sentinţă. “Dar aia cu burta goală, care dansează?” “P-aia las-o-n pace. Are SIFILIX!” Mi-a recomandat, totuşi, o brunetă vioaie, cu ochi migdalaţi. A acceptat s-o abordeze el în numele meu şi a ţîşnit spre ea. S-a întors după cîteva minute de negocieri. “Mi-a zis că aşa, ca idee, îi place de tine, dar vrea o relaţie de lungă durată”. “Şi tu ce i-ai zis?” “I-am spus aşa: O jumătate de oră ţi se pare lungă durată?”

Sub conducerea lui Gigi Scarlat, discoteca era tot timpul plină. El se îngrăşase, iar faţa îi lucea fericită. Într-o noapte tîrziu, cînd la mese rămăseseră doar profesioniştii, Gigi mi-a făcut cu ochiul şi mi-a zis: “Directore, am auzit că-ţi place să citeşti. Îmi lămureşti şi mie ce scrie aici?”, şi a scos din porfofel un teanc cu zeci de bancnote verzi. “The United States of America”, îi spun, citind rar. “Nu acolo. Jos, ce scrie?”. “Păi zice aşa: One hundred dollars”. Şi Gigi a zîmbit, s-a lăsat pe spate şi a comandat whiskey pentru toată lumea. Un an mai tîrziu a invitat nişte stripteuze din Basarabia să danseze în "mol" şi în săptămîna următoare a lăsat totul baltă, a vîndut afacerea şi a plecat cu una dintre ele în Italia. S-a întors după şase luni singur, fără bani, slab şi cu barbă. Nu şi-a mai revenit niciodată financiar. Cînd m-am întîlnit cu el, peste alţi cîţiva ani, vindea peşti în sat, direct din portbagajul unei Dacii. “Am găsit un banuţ pe jos, şi nu înţeleg ce dracu scrie pe el. Ia uită-te tu, că ai ochii mai buni”, m-a rugat. Era un medalion ruginit, pe care scria doar atît: “Nihil sine Deo”. Mi s-a părut o ironie prea cruntă să-i traduc, şi i-am spus: “Uite ce zice: Pînă la urmă va fi bine. E în latină”. Faţa i s-a luminat ca pe vremuri. "O fi vreun semn", mi-a spus rîzind.

...

Din perete, Eminem mă ameninţa cu degetul. Ca şi cum ar fi înţeles că viaţa mea era o mare minciună, ca şi cum ştia că devenisem un inginer al dezastrului, un ghimpe în curul vieţii mele. Simţeam nevoia să vorbesc, să povestesc, să mă asculte cineva. În jur se discuta aprins despre meciul de fotbal pe care echipa comunei îl jucase de dimineaţă în divizia “Onoare”. M-am ridicat şi m-am dus la masa la care stătea, la fel de singur, Domnu. L-am invitat să bea ceva cu mine şi, cînd s-a ridicat, mi-am amintit că era şi şchiop.

Domnu s-a aşezat, a sorbit încet din paharul cu vodcă, şi-a sters mustaţa cu mîneca şi l-am auzit vorbind pentru prima oară: “A murit şi Ingineru în vară. Vezi tu cum e viaţa asta? Azi eşti, iar mîine nu mai eşti, ca şi cum n-ai fi fost niciodată. Noroc c-a venit Revoluţia şi au mai murit din oameni, că altfel se înmulţeau şi se mîncau între ei, ca şobolanii. Cel mai tare din lume a fost Ceauşescu. Dar mai tare decît el e Uniunea Europeană. Nu te pui cu Uniunea Europeană!”

După Orfeu (I)

2009-09-21T03:50:00.000-07:00

- “Mă duci şi pe mine la pădure? Te rog frumos!!!”, s-a alintat Doamna cu o voce care dădea din cur.
- “Vă duc stimată doamnă, dar la Strejnic, dacă doriţi”, i-a răspuns Poetul, zâmbind tulbure din paharul de vodcă.
Poetul era prietenul nostru, al lui Costel şi al meu. În ziua aia ne invitase la un bar, să stăm de vorbă cu două mari personalităţi – Napoleon şi Rasputin.
- “La Strejnic? Mergem, dacă e frumos şi nu e departe”. Doamna era profesoară de psihologie şi filozofie. Dar pentru noi era mai mult decât atât. Era iubita Poetului. O respectam pentru asta. Nu conta că nu îşi amintea că Strejnic era în alt judeţ şi că pădurea aia era celebră doar prin faptul că acolo fusese omorât Iorga. Oricum, chiar dacă ar fi înţeles ironia Poetului, nu s-ar fi supărat.
Doamna ştia de glumă, dacă poanta era poleită în cultură. Verificaserăm asta cu câteva săptămâni în urmă, când venise să-l ia pe Poet de la barul în care beam de o jumătate de zi.
- “Hai acasă, nu ţi se pare penibil ca la 40 de ani să stai toată ziua şi să bei cu copiii ăştia care au jumătate din vârsta ta?”, l-a apostrofat Doamna pe prietenul nostru.
- “Auzi? Ia mai lasa-mă, fă, dracu-n pace!”, s-a enervat, inexplicabil, Poetul.
- “Cuuuum??? Tu, Poet, îmi spui fă???”, a ţipat doamna, sub privirile noastre turmentate de alcool.
- “Da. Dar v-am zis cu ph, ca-n greacă, Doamnă!”, a contraatacat Poetul, privind-o senin, cu ochii lui albaştri, iar Doamna, sensibilă la tot ce ţinea de cultură, a rămas câteva ore să-l împartă pe Napoleon cu mine, în timp ce Costel şi Poetul discutau aprins cu Rasputin.

În ulima vreme, Poetul devenise fericit şi apatic. Tocmai îi apăruse o carte. Prima. Un volum de versuri, pe care-l botezase “Legea tangentei”. Ne-a explicat atunci că omul este un univers închis, ermetic, un cerc, practic, iar fiecare persoană din jur doar îl atinge într-un singur punct şi trece mai departe. Un singur punct. Atât. Fără să-l intersecteze. Poetul plângea neputinţa cercului de-a avea secante.

“Câmp cu mirese” era poezia mea preferată din volum. De fapt, nu poezia, ci dedicaţia făcută de Poet surorii lui. Sora poetului avea aproape 50 de ani şi era îngrozitor de urâtă. Nimeni nu ştia dacă avusese vreodată un iubit, nu fusese văzută niciodată cu un bărbat, iar Poetul o bănuia că e încă (şi iremediabil) virgină. Sub titlul “Câmp cu mirese”, dedicaţia suna subtil şi amar: “Surorii mele, pentru blândeţea viselor”.

Poetul divorţase cu cîţiva ani în urmă şi avea un băiat de vreo 4-5 ani. Şi Doamna rămăsese cu un copil de aceeaşi vîrstă în urma divorţului de un preot. Poetul locuia singur, undeva la marginea oraşului, într-o casă mică, plină cu cărţi, iar Doamna stătea cu părinţii, încă. Care părinţi, se plîngea Poetul, se purtau cu ea de parc-ar fi fost adolescentă. O mare parte din motivele Poetului de-a se cufunda în vodcă erau certurile cu părinţii doamnei. Erau doi bătrînei simpli şi răutăcioşi, în care Poetul vedea nişte fiinţe malefice.
Ne povestise într-o zi tremurînd cum îl enervase atît de tare mama Doamnei încît a jignit-o ucigător, la limita crimei. Poetul ajunsese să aibă crîncene remuşcări în urma acelui scandal.
- “Mă dusesem s-o iau pe Doamna în oraş. Începuse bine întîlnirea. Mă aştepta în poartă, cu rochia albă fluturîndu-i în vînt. Apropo, vă mai amintiţi nuvela lui Camus în care o femeie făcea dragoste cu vîntul? Mă rog… Mă-ntorc şi zic, vorba lui Maiorescu… Totul părea perfect. Ai ei erau la masă în curte, şi un soare belaliu plutea peste noi. Ne-am aşezat cu toţii şi am început să mîncăm agale. Nu ne zorea nimeni. Întotdeauna mi-a plăcut verbul a zori. Ce metaforă! Dar cea mai subtilă metaforă tot Copil din Flori mi se pare. Şi, cum vă povesteam, mîncam liniştiţi. Deodată, Doamna s-a ridicat şi a luat de pe masă o bucată de mămăligă, pe care a aruncat-o peste gard, către cîinele vecinului. Ce suflet are… Iar mama ei, ce credeţi c-a făcut? S-a ridicat ca o scorpie, i-a înfipt mina în păr Doamnei, şi a trîntit-o pe jos, cu rochia ei albă, în tot praful ala. Şi i-a dat şi două palme. M-am ridicat de la masă, mi-am luat pălăria şi-am ieşit din curte. Scorpia tot mai ţipa. Doamna rămăsese jos, înmărmurită. Atunci n-am mai rezistat. M-am întors şi i-am aruncat în faţă harpiei: DOAMNĂ, N-AŢI FOST NICIODATĂ IUBITĂ!!!!!!! Şi apoi am plecat. Am plecat pur şi simplu”
- “Şi? Atît?!?”, l-a întrebat Costel, uimit.
- “Păi nu ajunge? Ce voiai mai mult de atît? Îţi dai seama cum s-a simţit? Am fost nedrept de dur cu ea”, a răspuns Poetul privind îngândurat peste noi.

Poetul se izolase de multă vreme în castelul lui de cărţi, în care morţii trăiau încă, iar o parte dintre cei vii, din jurul lui, nu existau. De la Poet am învăţat că sînt oameni care nu mor niciodată. În toamna lui ’94, la o bere cu Costel şi Poetul, discutam despre locul în care vom sta în următorul an universitar. Mă plângeam că n-aş vrea să stau într-un cămin studenţesc, iar o garsonieră închiriată mi-ar fi sufocat bugetul.
“Băieţi, vă rezolv eu problema. Veţi sta unde am locuit eu în studenţie!”, ne-a promis Poetul. “Aţi auzit de Dumitru D. Panaitescu? Este profesor universitar la Litere şi e fiul lui Perpessicius. Noi, în facultate, îi spuneam şi lui tot Perpessicius… Are o vilă pe Eminescu, colţ cu Tunari”, ne-a spus Poetul şi ne-a dat o adresa pe care nu mi-o mai amintesc acum. Ne-a spulberat îndoielile cu un zâmbet. “Am stat la el în gazdă un an. Un om deosebit… Va duceţi la el şi-i spuneţi că veniţi din partea mea şi că-l rog să vă găzduiască anul ăsta. O să vedeţi că se va bucura”. “Şi cum facem? Îl sunăm?”, am întrebat. “Nu mai ştiu numărul lui, dar vă duceţi pe Eminescu, colţ cu Tunari, şi-l strigaţi la poartă”. “Cum să-l strigăm?” “Domnu’ Perpessicius! Cum să-l strigaţi?”, ne-a zîmbit din nou Poetul, care ne-a spus că dacă, “prin absurd”, Perpessicius nu mai are o cameră liberă pentru noi, să mergem în Piaţa Amzei, în blocul în care a locuit Nichita Stănescu, şi s-o căutăm acolo pe doamna Olimpia Pogrom. E un fel de administrator al blocului, prietenă din tinereţe, şi există şansa să ne ajute să ne cazăm acolo, poate chiar în fosta locuinţă a lui Nichita.

Brusc, o lume fascinantă ni se deschidea. Visam cu ochii deschişi mii de carţi în jurul meu şi umbrele lui Perpessicius, Eminescu sau Nichita, care mă vegheau tăcute. A doua zi dimineaţa am plecat spre Bucureşti cu un tren personal şi după două ore şi jumătate eram cu Costel în faţa casei lui Perpessicius. “Frumoasă casă!”, s-a entuziasmat Costel. “Parcă spunea că vom sta la etaj, că acolo sînt camerele de închiriat”, a continuat. Casa era veche, dar impozantă. Pe zidurile ei crescuseră nişte plante întunecate, iar ferestrele, cu jaluzele masive din lemn, dădeau impresia de calm şi prosperitate desuetă. “Domnu’ Perpessiciuuuuuus!!! Domnu’ Perpessiciuuuuuus!!!”, s-a apucat Costel să strige brusc, ademenit de mirajul casei despre care auziserăm de la Poet că e înţesată de cărţi. Trecătorii se uitau pieziş la noi în lumina tristă a dimineţii de toamnă. Costel a reluat, cu mai multă forţă. “Domnuuuuuuuuuu’ Peeeeerpeeessiciuuuuus!!!”. Din casă nu se auzea nici o mişcare. Doar vântul foşnind prin frunzele care se căţăraseră pe casă. “Mai strigă, bă, şi tu! Strigă tare, că ăsta o fi bătrîn şi nu aude”, m-a îndemnat Costel. Am început să strig cît am putut de tare, până când la ferestrele caselor din jur au început să iasă capete nedumerite. După vreo zece minute, când ne hotărîserăm să renunţăm şi să revenim peste cîteva ore, una dintre ferestre s-a deschis cu un scîrţîit puternic, iar o femeie cu părul alb, la fel de veche precum casa, ne-a întrebat revoltată pe cine căutăm. “Pe domnul Perpessicius”, i-am răspuns în cor. “Golanilor! În altă parte nu v-aţi găsit să vă bateţi joc? Ce vreţi de la mine?” “Îl căutăm pe domnul Perpessicius. Vrem să stăm cu chirie la dânsul. Ne-a trimis domnul...”, am murmurat eu. “Măi băieţi, vă rog frumos să nu vă mai bateţi joc. Domnul Panaitescu a decedat în 1983…”, ne-a mai zis, ceva mai calmă, femeia, în timp ce închidea fereastra.
“Îl omor pe Poet! Ne-am făcut de rîs în centrul Bucureştiului. E ca şi cum l-am fi strigat la poartă pe Eminescu”, s-a revoltat Costel în timp ce eu am izbucnit în rîs, în aerul rece al începutului de toamnă.
Pe doamna Olimpia Pogrom n-am mai avut forţa s-o căutăm, dar de cîte ori trec prin apropierea Pieţei Amzei îmi spun că dacă n-aş fi renunţat atît de uşor atunci, aş fi putut locui măcar un an în apartamentul lui Nichita Stănescu.

O vreme am fost supăraţi pe Poet şi am încetat să ne mai întîlnim cu el. Abia acum, cînd au trecut nouă ani de la moartea lui, înţeleg ce ce ne-a trimis la Perpessicius. Nu putuse să accepte că murise. Aşa cum nici pentru Costel şi pentru mine Poetul n-a dispărut definitiv.

Probabil că i-a făcut pe plac vreunei doamne şi acum se plimbă cu ea prin pădure, la Strejnic.

A murit Dumnezeu!

2009-02-23T13:32:00.000-08:00